Make your own free website on Tripod.com

sfatdesirat.gif

Specificul culturii visinului si ciresului

Home
Infiintarea plantatiilor pomicole
Marul
Parul
Gutuiul
Prunul
Caisul si piersicul
Visinul si ciresul
Nucul
Protejarea impotriva rozatoarelor iarna
Bibliografie
Links
Contact

Vechimea in cultura a ciresului si visinului se poate aprecia ca fiind foarte veche. Primele informatii scrise s-au pastrat de la filozofii greci Xenofou (536 i.e.n.) si Teophrast (374-287 i.e.n.). Visinul este mentionat inca din anul 340 (i.e.n.) intr-o lucrare a lui Aristotel in care se descrie tehnica de inmultire.
O data cu aparitia erei crestine informatiile despre agricultura devin din ce in ce mai putine si ne parvin pe cai indirecte, prin intermediul cronicilor. Abia in perioada lui Carol cel Mare (724-814) intalnim din nou mentiuni despre cultura visinului ce se practica pe domeniile regale.
In anul 1278, la nunta regelui Suediei s-a servit visinata, iar acest lucru ne indreptateste a crede ca arealul de cultura a visinului se extinsese pana in Scandinavia.
Tot in mod indirect aflam despre existenta celor doua specii pe teritoriul de astazi a Romaniei. inca de la inchegarea primelor state feudale, respectiv din timpul domniei lui Mircea cel Batran, cand sunt atestate documentar Manastirea Visina si localitatea Cireasov (1407). Ceva mai tarziu, documentele timpului amintesc localitatile Ciresu (1520), Valea Ciresului (1528), Visina (1550) iar astazi identificam urmatoarele localitati cu numele speciei si anume: Ciresu, Ciresoaia, Cireseni, Cireasa, Ciresel, Cireseanu, Valea Valea Ciresoii, Valea Ciresului etc.
Ciresele sunt primele fructe proaspete ale anului, iar prin continutul ridicat in vitamine, saruri minerale, zaharuri, fac obiectul unuia dintre cele mai eficiente activitati comerciale.
Fructele sunt destinate atat consumului in stare proaspata cat si prelucrarii industriale sub forma de sucuri, siropuri, compoturi, gemuri, dulceturi etc.
Fructele de cires contin: substanta uscata 10,8-24,7%, zahar total 7,7-16,8%, aciditate totala 0,49-1,3%, substante tanoide 0,6-1,3%, substante pectice 0,06-0,36%, vitamina V 6,51%, A 0,5 mg%, B1, E, Ca, K, P, Fe, etc.
Fructele de visin se folosesc in special pentru industrializare dar si pentru consum in stare proaspata, avand un continut complex echilibrat, bogat in elemente nutritive, saruri minerale, si vitamine cum ar fi: substanta uscata 13,9-23,2%, zaharuri 5-19%, acizi organici 0,9-4,9 mg%, K, P, Mg, Ca, vitamina PP, E, B1, B2, caroten etc.
Lemnul de cires este foarte apreciat in industria lemnului. Visinul este o specie decorativa dar si buna melifera.

7.1. Consideratii generale

Ciresul este o specie originara din zona cuprinsa intre Marea Neagra si Marea Caspica de unde s-a raspandit in Europa si Asia. In stare salbatica se mai intalneste in Iran, China, Rusia, Asia Mica, Asia Centrala, Africa de Nord, Sudul si Estul Europei.
In prezent ciresul se cultiva intre paralelele de 40-60º latitudine nordica, dar izolat se intalneste pe toate continentele.
Istoria culturii visinului este strans legata de cea a ciresului, desi unele date din literatura de specialitate sunt contradictorii. Visinul comun nu se intalneste in stare salbatica insa creste semispontan in jurul Marii Caspice in Caucaz, India, Iran, Asia Mica si Peninsula Balcanica, care ar fi si originile sale. Spre deosebire de cires, care nu poate depasi paralela de 60ºC latitudine nordica, visinul depaseste acesta cota devansand chiar si cultura marului.

7.1.1. Cultura visinului si ciresului in lume

Productia mondiala de cirese si visine reprezinta circa 0,7% din productia totala de fructe.

Un prim grup de tari mari producatoare ca S.U.A., Italia, Franta, Turcia, Spania, Bulgaria, Japonia, Canada, Australia, Chile, Argentina si Africa de Sud, se produc mai multe cirese decat visine, in timp ce ex Iugolavia, Polonia, Germania, Romania productia de visine este superioara celei de cirese.

Datele statistice F.A.O. indica tarile europene fara fosta U.R.S.S. ca fiind principalele producatoare de cirese circa 70% din total. S.U.A. si Canada detin aproximativ 13% din productia mondiala, tarile asiatice (fara China si Coreea de Nord) 1,5%, iar cele africane 1%.
Ca regula generala, tarile vest europene produc mai multe cirese, iar cele est europene, mai multe visine.
In ultimii ani se remarca o crestere a interesului pentru cultura ciresului in Scandinavia, respectiv Suedia, Norvegia, tari unde cultura s-a extins pana la 60º latitudine nordica.
In Asia, principalii producatori sunt: Iran, Liban, Japonia, China si Coreea de Nord.
In America de Nord, primul loc este ocupat de S.U.A., urmat apoi de Canada.
In Africa, productii relativ mici se obtin in Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe, Maroc si Algeria.
In emisfera sudica, principalul producator este Chile, care si-a dublat suprafata cultivata in ultimii 15 ani. Extinderea rapida aici, s-a datorat climatului favorabil, forta de munca ieftina si o piata fara concurenta, avand in vedere ca ciresele se recolteaza in timpul sarbatorilor de iarna iar productia se vinde bine in lume, mai ales in Europa Vestica, in Canada, S.U.A. si Japonia.
Printre statele din emisfera sudica cultivatoare de cires pot fi mentionate Ausstralia si Noua Zeelanda cu productii bune.
Destinatia productiei de cirese si visine in plan mondial este destinata dupa cum urmeaza: consum in stare proaspata 27%, prepararii de bauturi, lichioruri 36%, prepararii de compoturi 13%, stocarii de fructe congelate 10%, prepararii produselor de cofetarie, gemuri, dulceturi, salate si sosuri 4%.
Daca ne referim numai la cirese, Europa consuma in stare proaspata circa 80%.
Principalii importatori sunt Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia si Luxembourg, iar exportatori sunt Italia, Franta, Spania, Grecia, Croatia si Bosnia.
Exigentele privind calitatea fructelor sunt foarte mari in tarile vest europene si se refera in special la marime, culoare, gradul de maturare si starea fitosanitara. Diametrul minim admis al fructelor variaza de la piata la piata, dar nu poate fi sub 22 mm diametru. Ciresele sunt considerate si incadrate in grupa fructelor de lux.

7.1.2. Cultura visinului si ciresului in Romania

O lunga perioada de timp cultura ciresului a fost limitata ca extindere la cei cativa pomi existenti in gradinile familiale sau in livezi mici, in jurul marilor orase, menite sa satisfaca cerintele unor piete strict locale unde se valorificau cantitati reduse de fructe.

Cu timpul ciresul si visinul si-au conturat anumite centre pomicole cum ar fi: Iasi, Ramnicu - Sarat, Sibiu, Leordeni - Topoloveni.
Dupa nationalizare si colectivizare, pomicultura a fost gandita pe principii noi, fiind redusa ponderea livezilor familiale pe masura infiintarii de plantatii comerciale de dimensiuni mari dar intensivizarea accentuata a culturii necesitand un volum foarte mare de forta de munca la recoltare. In loc sa creasca productia, aceasta a scazut si a fost inferioara productiei obtinute pe teritoriul Romaniei Mari in anul 1938.

In Romania se mai cultiva circa 7 mii ha, cea mai mare parte in sectorul privat, pe care se obtine o productie de circa 60 mii tone.
Principalele judete producatoare sunt: Iasi, Galati, Vrancea, Vaslui, Botosani, Neamt, Arad. Dinamica productiei este in descrestere continua.
Visinul ocupa circa 6 mii ha cu o productie de aproximativ 40 mii tone anual. Principalele judete producatoare sunt: Iasi, Botosani, Bacau, Arges, Buzau, Cluj, Mures, Dolj, Valcea.
Din productia totala cca 74% este destinata consumului direct iar 24% se prelucreaza sub forma de compot, dulceata gemuri, etc. Exportul de fructe proaspete (cirese + visine) reprezinta circa 2% din tari ca: Germania, Austria, Italia, datorita dispersiei mari a livezilor si de lipsa depozitelor frigorifice care creeaza mari partizi si preracirea fructelor.
In ceea ce priveste sortimentul, acesta a suferit o permanenta innoire prin continua selectie de biotipuri locale valoroase si nu in ultimul rand prin introducerea de noi soiuri din strainatate si a noilor creatii romanesti obtinute de Bistrita, Pitesti si Iasi.
Dupa 1990, numarul de pomi valorificati de pepiniere a scazut pe masura diminuarii interesului populatiei pentru plantarea ciresului in masiv.

7.2. Soiuri de visin si cires inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii recomandati

Visinul si ciresul sunt specii care se inmultesc destul de greu avand in vedere lipsa portaltoilor vegetativi atat pe plan mondial cat si in Romania. Dupa 1989 productia de cires si visin a scazut datorita cererii din ce in ce mai mici a pietei libere din zona noastra disparand marii consumatori de material saditor si anume C.A.P. - urile si I.A.S.- urile, foste intreprinderi de stat.

In cei 25 de ani de activitate, Statiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi a creat cateva soiuri de cires si visin care sunt omologate si inscrise in lista oficiata de soiuri a Romaniei.
Ponderea cea mai mare de soiuri inmultite la pepiniera Sarca o reprezinta soiurile californiene, cum ar fi: Bing, Sam, Germesdorf, Van, Stella, Bigareau Drogan, Bigareau Donisseu, Bigareau Moreau etc. Alaturi de aceste soiuri se mai inmultesc: Fruheste der Mark, Rubin, Rivan, Scorospelka, Boambe de Cotnari, Hedelfinger, Ulster, Amara, Cerna, Colina, Rosii de Bistrita, Izverna, Silva, Amar Galata, Amar Maxut.
Soiurile de visin inmultite la pepiniera Sarca in cei 25 de ani au fost: Ilva, Engleze timpurii, Mari timpurii, Meteor, Crisana, Schatenmorelle, Northstar, Dropia, Vranceanu, Timpurii de Osoi, Oblacinskaia, Mocanesti, Timpurii de Targu Jiu, Scuturator, Bucovina, Pitic de Iasi.

Prin cercetarile efectuate timp de 25 de ani, sortimentul de cires si visin a suferit modificari, fiind inlocuite continuu soiurile neproductive sau cele care produceau fructe de o calitate inferioara, promovandu-se soiurile din sortimentul mondial si romanesc care au dat cele mai bune rezultate.
Principalele obiective de ameliorare sortimentala au avut in vedere: autofertilitatea, calibrul mare al fructelor, vigoarea mica a pomilor, compactitatea coroanelor, marirea perioadei de recoltare si consum, precocitatea de rodire, calitatea si fermitatea superioara a fructelor, rezistenta la boli, la ger, si nu in ultimul rand tardivitatea infloritului.

Van
- Soi originar din Canada.
- Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidala, cu cresteri moderate, permeabila pentru lumina, cu fructificare pe buchete de mai, cu mare plasticitate ecologica. Este precoce si productiv.
- Fructele sunt mari (7-8 g), globuloase, usor aplatizate, rosii stralucitoare. Pulpa este pietroasa, roz-rosiatica, cu sucul slab colorat, gust dulce-acidulat de foarte buna calitate.
- Perioada de maturare: decada a doua a lunii iunie.
Stella
- Soi originar din Canada.
- Primul soi autofertil, cu larga raspandire in toate tarile cultivatoare.
- Pomul este viguros, formeaza o coroana larga, ramificata, bine garnisita cu ramuri de rod. Soiul este rezistent la ger.
- Fructul este mare (7-8 g), cordiform, rosu stralucitor, cu pulpa de fermitate medie. Este sensibil la crapare. Pulpa este pietroasa, crocanta, rosie, dulce-amaruie, placuta la gust.
- Perioada de maturare: a II-a decada a lunii iunie.
Scorospelka
- Soi originar din Ucraina.
- Pomul este de vigoare medie spre mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe buchete de mai preponderent, este productiv, rezistent la seceta, ger, boli si daunatori.
- Fructul este de marime medie spre mare pentru un soi timpuriu (5,5-6,0 g), dulce-acidulat, cordiform-alungit, rosu-deschis, sensibil la crapare in conditii de precipitatii in perioada de parga. Pulpa este roza, de consistenta medie, suculenta.
- Perioada de maturare: ultima decada din luna mai.
Rubin
- Soi originar din Romania
- Pomul semiviguros, cu coroana larg piramidala pana la globuloasa, cu fructificare preponderenta pe buchete de mai si ramuri mijlocii, cu o rezistenta buna la boli, daunatori si la alti factori de stres.
- Fructul este mare (7,5 g), sferic-cordiform, bombat pe partea dorsala, cu varf rotunjit, terminat cu mucron scurt ascutit, de culoare rosu-rubiniu, cu samburele mijlociu, neaderent la pulpa. Intra pe rod in anul V de la plantare, dar este foarte productiv.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie. Fructele sunt destinate consumului in stare proaspata si industrializarii.
Boambe de Cotnari
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg piramidala, cresteri moderate, luminoasa, bine garnisita cu buchete de mai in interior si ramuri mijlocii la periferie. Soiul este rezistent la ger si tolerant la principalele boli. Intra mai tarziu pe rod, dar produce mult si constant.
- Fructul este mare (6,5-8 g), scurt cordiform, bicolor (galben cu rosu). Pulpa este alb galbuie, pietroasa, dulce, usor acidulata, foarte buna la gust. Se preteaza atat pentru consum in stare proaspata cat si pentru industrializare. Fructele sunt rezistente la transport si pastrare, cu o sensibilitate medie la crapare.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie
Amar de Maxut
- Soi originar din Romania.
- Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, cu fructificare predominanta pe buchete de mai si inflorire timpurie.
- Fructul este mediu spre mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagra, cu pulpa intens colorata, sucul rosu inchis, fermitate medie, cu gust intens amar.
- Maturitatea de recoltare: tarzie, prima jumatate a lunii iulie.
Rivan
- Soi originar din Suedia.
- Pomul de vigoare medie spre mare, coroana larg piramidala, bine garnisita cu buchete de mai si ramuri mijlocii mai ales spre exterior, mediu rezistent la ger, recomandat mai ales pentru zonele sudice ale tarii.
- Fructele sunt mari pentru un soi timpuriu (5,5-6,0 g), cordiforme, rosii-deschis. Pulpa este semipietroasa, dulce-acidulata, de culoare roz-deschis, placuta la gust.
- Maturitatea de recoltare: prima decada a lunii iunie.
Bing
- Soi originar din S.U.A.
- Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidala, bine garnisita cu buchete de mai. Este sensibil la ger. Produce moderat dar constant.
- Fructul este mare (7,0-8,5 g), larg cordiform, armonios, dulce-acidulat. Pedunculul este de lungime si grosime medie.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iunie.
Nana
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie, fructifica preponderent pe ramuri plete.
- Soiul este precoce, productiv, rezistent la ger si seceta, sensibil la Coccomyces si Monilinia. Este autofertil si cu mare plasticitate ecologica.
- Fructul este mijlociu (5 g), sferic, rosu-visiniu, pulpa si sucul colorate.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie
Ilva
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare submijlocie, cu coroana semiglobuloasa, cu fructificare preponde-renta pe ramuri lungi. Soiul este semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger si mediu rezistent la seceta, sensibil la Coccomyces.
- Fructul este mijlociu (5,8 g), sferic, rosu-lucios, cu pulpa colorata, suculenta, acidulata.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie
Northstar
- Soi originar din S.U.A..
- Pomul de vigoare mica, cu coroana globuloasa, cu fructifi-care preponderenta pe ramuri mijlocii. Soiul este precoce, productiv, rezistent la ger si boli, autofertil.
- Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, usor alungit, visiniu-inchis, cu pulpa intens colorata si gust astringent.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua si a treia a lunii iulie.
Mocanesti 16
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana piramidala, cu fructificare predominan-ta pe ramuri scurte si mijlocii. Soiul este foarte productiv, semiprecoce, rezistent la ger, mediu rezistent la seceta. Este bun polenizator.
- Fructul este mijlociu, sferic sau sferic-turtit, rosu-caramiziu, cu pulpa rosie, gust placut.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iulie.
Schattenmorelle
- Soi originar din Germania.
- Pomul de vigoare mica-mijlocie, cu coroana sferic-turtita, cu fructificare preponde-renta pe ramuri mijlocii. Soiul este autofertil, foarte productiv, rezistent la ger, sensibil la boli.
- Fructul este mijlociu (4,5-5 g), ovosferic sau larg cordiform, visiniu-inchis pana spre negru la supramaturare, cu pulpa si sucul colorate. Pedunculul este bine prins de fruct.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iulie.
De Botosani
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare medie, cu coroana globuloasa si fructificare preponderenta pe buchete de mai.
- Fructul este mijlociu (5,5-6 g) spre mare, turtit la baza, rosu-visiniu, lucios. Pulpa este rosie-visinie, suculenta, mediu consistenta, cu sucul colorat. Este asemanator cu soiul Crisane.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iunie.

7.3. Tehnica formarii coroanelor la speciile visin si cires

Soiurile de cires altoite pe portaltoi franc realizeaza in forma naturala coroane de 7-8 m inaltime si 8-9 m in diametru. Ciresul, spre deosebire de alte specii, in primii ani dupa plantare a re o crestere inceata iar ulterior creste viguros.
Pomii intra pe rod la 4-5 ani de la plantare si nu au periodicitate de rodire. Ciresul infloreste pe buchete de mai, ramuri plete mijlocii si lungi.
Pornind de la portretul natural al pomilor, inclusiv manifestarea pregnanta a fenomenului de etajare a ramurilor, se considera mai adecvat pentru cires piramida etajata rarita. Aceasta forma de coroana, datorita axului puternic dezvoltat si sarpantelor prea ramificate, ridica talia pomului, devine prea larga si insuficient luminata. Tinand cont de ponderea mare a cheltuielilor cu recoltarea fructelor, aceasta forma de coroana este inconvenabila.
Volumul taierilor la cires este mai mic comparativ cu alte specii. Este necesar de stiut ca ciresul nu are nevoie de coroana luminata pentru colorarea fructelor ci pentru formarea mugurilor de rod. De aceea sunt de preferat coroane libere la cires fara ax.

7.3.1. Taieri de formare coroanei tip Vas Sarger

Aceasta forma de coroana se recomanda pentru soiul de cires cu unghi de ramificare mare, altoite pe cires franc sau pe mahaleb.
In anul intai, primavara, verigile se scurteaza la 90 cm de la nivelul solului, in vederea proiectarii etajului de ramuri ca si in cazul formarii fusului subtire pentru a obtine ramuri cu unghi de ramificare mare, se recomanda sa se orbeasca 5 muguri de la varf, cu exceptia celui terminal.
In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 15-20 cm, se aleg trei dintre acestia amplasati uniform in jurul axului cu un unghi de deschidere de 120ºsi distantati la 18-20 cm intre ei. Lastarul de prelungire a axului se ciupeste. Restul de lastari se elimina.

Fig. 7.1. Formarea coroanei tip Vas Sarger la cires - aspectul pomilor dupa taiere in anul intai (a), anul al doilea (b), anul al treilea (c), anul al patrulea (d).

In anul al doilea, inainte de pornirea pomilor in vegetatie, ramura de prelungire a axului se suprima deasupra ultimei sarpante. Ramurile alese se scurteaza la inaltimea de 1,2 m de la nivelul solului.
In timpul vegetatiei se plivesc lastarii de pe latura superioara a sarpantelor.
In anul al treilea, primavara, ramura de prelungire a sarpantelor se orizontalizeaza si se leaga de trunchi. Urmatoarea ramura anuala de vigoare mai slaba, care va prelungi sarpanta se scurteaza la 60 cm. Restul de ramuri viguroase se suprima. Ramura de prelungire a sarpantei se alege astfel ca sa asigure unghiul de ramificare a sarpantelor de 45-55ºC.
In timpul vegetatiei se vor plivi lastarii de pe latura superioara a sarpantelor si subsarpantelor. In acelasi timp, se suprima concurentii lastarilor de prelungire ai subsarpantelor.
In anul al patrulea, primavara, ramura de prelungire a fiecarei sarpante se orizontalizeaza in directia opusa primei subsarpante, astfel incat sa formeze o ramificare bilaterala - alterna – exterioara. Se alege o ramura de vigoare mai slaba, care va prelungi sarpanta si se scurteaza in vederea proiectarii celei de-a treia sarpante.
In timpul vegetatiei se suprima concurentii lastarilor de prelungire ai subsarpantelor. Totodata se plivesc lastarii de pe latura superioara a sarpantelor si subsarpantelor.
In anul al cincilea, primavara devreme se alege o ramura anuala pentru a treia subsarpanta, care se orizontalizeaza si se leaga de ax, ca si a doua subsarpanta. Ramura de prelungire a sarpantei se suprima deasupra ultimei subsarpante. Pe subsarpante se formeaza ramuri de garnisire. Ramurile de prelungire ale subsarpantelor se scurteaza in functie de capacitatea de ramificare a soiului, in vederea garnisirii lor. Pe sarpante, in intervalul dintre subsarpante, de asemenea, se formeaza ramuri de rod.
La specia visin coroana se formeaza mai usor decat la cires, datorita prezentei lastarilor anticipati si capacitatii de ramificare mai mare. In momentul plantarii, visinul are cantitatea necesara de ramuri anticipate viguroase pentru formarea sarpantelor. Ca si la cires, se va evita formarea sarpantelor cu unghi de prindere mic, care determina o sudura defectuoasa, se pot dezbina si poate fi provocata aparitia de gome.
Dat fiind faptul ca la pomii tineri ramurile anuale lungi au muguri de rod, taierile de fructificare incep inainte de a se incheia formarea coroanei. Daca ramurile anuale nu depasesc lungimea de 80 cm, ele nu se scurteaza deoarece in treimea superioara pot fi muguri de rod. Ele se vor scurta, daca este necesar, pentru a norma productia de fructe.
La pomii tineri cu ramificare puternica anual se vor elimina ramurile cu pozitie necorespunzatoare, bolnave, degarnisite, pentru luminarea interiorului coroanei.
La pomii cu ramificare slaba se va efectua numai scurtarea de 1/3 a lastarilor lungi. Indiferent de capacitatea de ramificare a soiului, in partea superioara a coroanei, se suprima ramurile viguroase, iar in partea inferioara, numai cele slabe.
La soiurile de visin care rodesc pe ramura pleata se aplica taieri de fructificare din primii ani dupa intrarea pe rod, pentru a evita degarnisirea. Ramurile plete se scurteaza deasupra unui mugure vegetativ, sau a unei rmificatii aparute la baza.
Se recomanda ca o treime din ramurile anuale care au lungimea sub 25 cm sa fie in fiecare an scurtate deasupra unui mugure vegetativ situat spre baza lor. La noi se recomanda ca pomii de visin sa fie condusi spre piramida mixta, piramida reetajata sau vasul ameliorat.

7.3.2. Taieri de formare coroanei tip piramida mixta

In anul intai, primavara devreme pomul sub forma de varga se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului.
Dupa dezmugurire, se suprima toti mugurii din zona de proiectare a trunchiului pana la 50-55 cm inaltime. In cursul verii, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 dintre acestia pentru formarea etajului de ramuri si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi trebuie sa fie uniform repartizati in jurul axului cu un unghi cuprins intre 90-120° la un interval mai mare de 8-10 cm intre ei. Se va elimina concurentul lastarului de prelungire al axului cat si ceilalti lastari situati intre cei pe care noi i-am ales.

Fig. 7.2. Formarea piramidei mixte la visin in anul intai (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d), al cincilea (e) dupa plantarea pomilor

In anul al doilea, inainte de pornirea sevei, lucrarile de taiere in vederea formarii coroanei incep cu alegerea definitiva a celor 3-4 ramuri principale (sarpantelor). Daca ramurile nu sunt crescute in uniform se aduc spre verticala sau se inclina pentru a le stimula sau a le incetini cresterea. Daca ramurile sunt crescute uniform si nu depasesc lungimea de 50-60 cm nu se scurteaza. Daca depasesc aceasta lungime, atunci ele se scurteaza la nivelul celei mai slabe. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la 25-30 cm mai sus de nivelul de taiere al sarpantelor. Celelalte ramuri considerate concurente ale ramurilor principale sau ale axului se elimina (la ras).
In cursul verii se vor lasa doar lastarii de prelungire a ramurilor de baza si un singur lastar de prelungire a axului. Ceilalti lastari concurenti ai lastarilor de prelungire a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si a axului se vor elimina. Se vor mai elimina si lastarii ce cresc pe latura superioara a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si lastarii porniti de la baza ramurii de baza. In timpul verii se mai pot corecta si unghiurile de ramificare a sarpantelor.
In anul al treilea, primavara se urmareste consolidarea primului etaj de ramuri (sarpante) proiectarea primelor sarpante si a noilor sarpante la 70 - 80 cm de la ultima sarpanta din etaj.
Ramura de prelungire a axului se scurteaza in vederea ramificarii si proiectarii urmatoarei sarpante solitare (singure). Celelalte ramuri de pe ax se elimina la ras.
Pe fiecare ramura principala (sarpanta) se va alege cate o ramura cu pozitie laterala la o distanta de 55 cm de la ax, pentru formarea primei sarpante (ramura secundara prinsa pe ramura principala).
Ramurile de prelungire ale sarpantelor se vor scurta la 40-45, cm de la punctul de prindere al primei ramuri secundare (subsarpantei). ATENTIE! De pe sarpante se suprima toate ramurile verticale viguroase.
In timpul verii se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului pentru cea de-a doua sarpanta si sarpanta solitara (singura). Se plivesc lastarii concurenti si cei de pe latura superioara a sarpantelor (de pe creasta).
In anul al patrulea, dupa aceleasi principii se mai alege o ramura pentru formarea urmatoarei sarpante solitare la 30 cm fata de prima sarpanta solitara. Se corecteaza unghiul de ramificare al sarpantelor solitare si se proiecteaza cate o noua subsarpanta.
Pe sarpantele din etaj se aleg cate doua ramuri in vederea formarii subsarpantelor, astfel ca ramificarea sa fie bilaterala, alterna exterioara.
Se elimina ramurile concurente, lacome si cele orientate in interiorul coroanei. In vederea normarii incarcaturii de rod, o parte din ramurile anuale de pe sarpante se scurteaza la 3-4 muguri.
In anul urmator dupa proiectarea numarului necesar de sarpante printr-o taiere de transfer a prelungirii axului pe o ramura orizontala, se limiteaza inaltimea pomului. In anii urmatori taierea de fructificare va avea in vedere reglarea echilibrului intre crestere si rodire.

7.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la speciile cires si visin

Obtinerea de recolte mari si fructe de buna calitate, este corelata cu o buna stare de sanatate a pomilor. In conditiile tarii noastre prin neglijarea bolilor si daunatorilor la cires si visin se poate pierde circa 45-100% din recolta soiurilor cu coacere mijlocie si tarzie (Victoria Suta, 1976).
Bolile si daunatorii care ataca in mod frecvent ciresul si visinul in tara noastra sunt: antracnoza frunzelor de cires (Cocomice hiemalis), ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), moniloza (Monilia laxa, Monilia fructigena), paduchele din San Josè (Quadraspidiotus perniciosus), paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi), musca cireselor (Rhagoletis cerasi), acarieni, viespea neagra a frunzelor de cires, cotarul verde, insecte minatoare etc.
In faza de buton alb si dupa inflorire se utilizeaza, de regula, fungicide sistemice care protejeaza frunzisul si fructele fata de principalii patogeni, o perioada mai indelungata fata de cele de contact si in general nu pateaza fructele. Dintre acestea mentionam ca foarte eficace produsele Bavistin DF, Saprol, Score, Folicur solo, Derosal 50 S.C., etc. Dupa recoltare, pe langa produsele cuprice, se recomanda si cele de contact: Captadin, Folpan, Dithane.
Pentru combaterea daunatorilor se pot folosi insecticidele Decis, Karate, Calypso, Mospilan, Victenon etc.
Toate produsele folosite pot fi inlocuite cu alte produse cu acelasi spectru de actiune. De remarcat faptul ca ciresul si visinul necesita mult mai putine tratamente decat alte specii pomicole.